Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost capitala provinciei romane Dacia și cel mai important oraș al ei. A fost întemeiată după cucerirea romană, în Țara Hațegului, la o distanță de zeci de kilometri de vechea cetate dacică Sarmizegetusa Regia. Povestea ei este una dintre temele pe care CronicaPlus le explică pe înțeles.
Două Sarmizegetusa, două lumi
Numele aduce adesea confuzie. Sarmizegetusa Regia era centrul politic și religios al dacilor, aflat în munții Orăștiei. Ulpia Traiana a fost un oraș nou, construit de romani în depresiunea Hațegului, într-o zonă de câmpie mai ușor de apărat și de administrat. Primul a fost cucerit, al doilea a fost ridicat de cuceritor.
Ce era orașul în vremea romană
Ulpia Traiana era o colonie, adică un oraș cu drepturi depline, populat inițial de coloniști aduși din diferite părți ale imperiului. Era sediul administrației provinciei și un centru religios și cultural. Aici se întâlneau reprezentanții orașelor provinciei, iar în oraș se afla și reședința guvernatorului.
Coloniștii veneau din regiuni diferite ale imperiului, așa încât în oraș se vorbeau mai multe limbi și se cinsteau zeități variate. Latina era limba administrației, dar inscripțiile arată și nume grecești, orientale și locale. Era un mediu cosmopolit, cu comercianți, meșteșugari, militari și funcționari.
Planul urma modelul roman: străzi care se intersectau în unghi drept, un forum cu clădiri publice, temple, băi și un amfiteatru pentru spectacole. Orașul avea și ziduri de apărare, adăugate pentru siguranță.
Pentru cititorii CronicaPlus, detaliul interesant este că planul orașului arată cum își organiza Roma provinciile: același tipar urbanistic se regăsea într-o mare parte a imperiului, de la fortificațiile de graniță până la capitalele provinciale. Un oraș roman putea fi recunoscut de la distanță după organizare.
Ce se vede astăzi
Situl arheologic păstrează fundațiile și porțiuni din construcțiile principale. Printre elementele care merită urmărite la o vizită:
- amfiteatrul, cu forma sa eliptică și gradenele reconstituite parțial;
- forumul, centrul vieții publice și comerciale;
- templele dedicate zeilor romani și celor orientali;
- zidurile orașului și traseul străzilor principale;
- muzeul din apropiere, cu inscripții, statui și obiecte de zi cu zi.
Cum a ajuns o ruină
Retragerea administrației romane din Dacia, în a doua jumătate a secolului al III-lea, a lăsat orașul fără sprijinul statului. Cu timpul, clădirile au fost părăsite, iar pietrele au fost refolosite în construcții locale. Zona a fost redescoperită de cercetători mult mai târziu, iar săpăturile au scos la lumină ceea ce se păstrase sub pământ.
Nici abandonul nu a fost un moment unic, ci un proces lent. Populația s-a redus, comerțul a scăzut, iar orașul a pierdut rolul de capitală. Asemenea tranziții se văd bine în straturile săpăturilor arheologice, unde nivelurile de locuire se suprapun.
Inscripțiile găsite aici sunt o sursă de bază pentru istoricii care reconstituie viața provinciei: ele arată nume, funcții, rude și meserii. Datorită lor știm cum arăta o comunitate cu origini foarte diverse.
Cum citești istoria dintr-o piatră
Orice istorie bazată pe vestigii cere prudență: o inscripție spune doar ce a vrut cineva să rămână scris. Când compari epoci, observi cum se trasează granițe și zone de influență. Un exemplu mult mai apropiat de noi este Conferința de la Ialta din 1945 și împărțirea Europei postbelice.
Recomandare practică
Dacă vizitezi Ulpia Traiana, începe cu muzeul, ca să înțelegi ce vei vedea, apoi parcurge situl cu o hartă în mână. Pentru alte subiecte din istoria Daciei și a Europei, explicate cu fapte verificabile, merită să ții aproape CronicaPlus.
