Sari la conținut
Colector pentru încălzire în pardoseală cu servomotoare termice și debitmetre
Case inteligente

Încălzirea în pardoseală pe zone: colector și servomotoare

Încălzirea în pardoseală pe zone înseamnă că fiecare cameră sau grup de camere primește apă caldă pe propriul circuit, comandat de un termostat de cameră printr-un servomotor montat pe colector. Astfel poți ține dormitorul mai răcoros decât living-ul fără să reglezi nimic la centrală, iar sistemul consumă căldură doar acolo unde temperatura a coborât sub valoarea dorită.

Ideea pare simplă, dar pardoseala se comportă diferit față de calorifere: șapa și stratul de finisaj stochează multă căldură și reacționează lent. De aceea, o buclă de reglaj gândită pentru calorifere dă rezultate slabe sau chiar oscilații pe o pardoseală radiantă.

Cum este alcătuit un colector cu zone comandate?

Colectorul este piesa din care pornesc buclele de țeavă către fiecare cameră. Are două bare, una de tur și una de retur. Pe retur sunt montate, de obicei, robinete cu servomotor (cap termic), iar pe tur există debitmetre sau rotametre cu care reglezi debitul fiecărei bucle la punerea în funcțiune. Acest reglaj hidraulic contează: fără el, buclele scurte primesc prea multă apă, iar cele lungi rămân reci.

  • Servomotoarele termice sunt normal închise (NC) sau normal deschise (NO); cele NC rămân închise fără curent, deci o pană de alimentare nu supraîncălzește casa.
  • Termostatele de cameră măsoară temperatura aerului și trimit comanda către un modul de control.
  • Modulul de control (centrala de cablare) distribuie comanda către servomotoare și semnalizează centralei sau pompei că există cerere de căldură.
  • Vana de amestec sau grupul de pompare coboară temperatura apei la 35–45 °C, suficientă pentru pardoseală.

De ce reacționează lent și cum îl reglezi?

Un servomotor termic are nevoie de două-patru minute ca să deschidă complet robinetul. În plus, căldura trebuie să încălzească șapa, care are masă mare, apoi să ajungă la aer. Din acest motiv, o cameră poate continua să se încălzească după ce termostatul a oprit cererea, ceea ce se numește inerție termică.

Efectul practic: nu programa scăderi mari de temperatură pe timp de noapte. O scădere de 1–2 °C este suficientă; dacă lași casa să se răcească cu 5 °C, pardoseala are nevoie de ore ca să recupereze, iar economia obținută este mică sau chiar negativă. Pe o casă bine izolată, temperatura se menține aproape constantă, iar cel mai bun program este unul plat. Detaliile despre programarea eficientă a termostatelor sunt explicate în articolul despre termostatul inteligent.

Cum alegi între termostate cu fir și termostate wireless?

Termostatele cu fir sunt fiabile și nu cer baterii, deci sunt alegerea firească pentru o casă în construcție, când tuburile sunt încă accesibile. Cele wireless merg bine la o renovare, unde nu poți trage cabluri. Verifică în ambele cazuri că modulul de control este compatibil cu termostatele alese și, dacă vrei integrare într-un sistem de automatizare, că folosește un protocol pe care sistemul îl înțelege.

Poziția termostatului schimbă rezultatul. Nu-l pune pe un perete exterior, deasupra unui radiator din bucătărie, în bătaia soarelui sau a unui curent de aer de la ușă. Alege un perete interior, la aproximativ 1,5 m de sol, într-o zonă reprezentativă pentru cameră.

Cum se leagă zonele de centrală sau de pompa de căldură?

Aici apare cel mai frecvent defect de proiectare: toate zonele se închid, dar pompa continuă să circule apa. Pompa lucrează contra robinetelor închise, face zgomot și se uzează, iar centrala poate cicla în gol. Modulul de control trebuie să închidă pompa sau să dea un contact către centrală atunci când nicio zonă nu cere căldură, iar la instalațiile care nu o pot face, se prevede o buclă de siguranță (bypass) sau o zonă fără termostat.

Pentru centralele cu control inteligent, legătura se face prin contact uscat sau prin protocol de modulare, iar alegerea contează pentru eficiență. Toate variantele sunt explicate în articolul despre termostatul inteligent pe centrală. Dacă schimbi sursa de căldură, o pompă de căldură aer–apă lucrează foarte bine cu pardoseala, tocmai pentru că temperatura apei este joasă; opțiunile sunt comparate în materialul despre sistemele de încălzire cu emisii reduse.

Ce limite de temperatură respecți?

Temperatura la suprafața pardoselii se limitează, de obicei, la aproximativ 29 °C în camerele de zi și ceva mai sus în băi, pentru confort și pentru protecția finisajelor. Parchetul, de exemplu, are limite impuse de producător, iar depășirea lor îl strică. De aceea se montează adesea un senzor de limitare care oprește circuitul dacă temperatura pardoselii depășește valoarea permisă.

La punerea în funcțiune a șapei, încălzirea nu se pornește în forță. Se urmează programul de încălzire al șapei, cu creșteri treptate, ca să nu apară fisuri. Despre acest program te informezi la constructor și în fișa tehnică a șapei.

Întrebări frecvente

Pot comanda fiecare cameră separat?

Da, dacă fiecare cameră are propria buclă pe colector și propriul termostat. Bucla comună a două camere le ține la aceeași temperatură.

De ce o cameră rămâne caldă după ce termostatul oprește?

Din cauza inerției șapei. Setează un histerezis mai mare sau folosește un termostat cu algoritm anticipativ.

Merită termostate inteligente pe fiecare zonă?

Merită dacă folosești programe diferite pe zone sau vrei să vezi consumul. Într-o casă mică, cu un singur mod de utilizare, un termostat simplu e suficient.

Mai citește

Mulțumim că ai citit până aici.Tehnologii și tendințe moderne în construcții, explicate clar. Înapoi sus ↑