Apa de ploaie colectată de pe acoperiș poate fi folosită pentru udarea grădinii, spălarea uneltelor sau umplerea unui butoi de rezervă, cu condiția ca sistemul de jgheaburi și burlane să fie corect montat, curat și racordat la un rezervor potrivit. Nu este apă potabilă și nu se folosește pentru băut sau gătit. Pentru plante, însă, este adesea mai blândă decât apa de la rețea, pentru că nu conține clor.
Colectarea apei pluviale înseamnă captarea ei de pe învelitoare prin jgheaburi, filtrarea grosieră a impurităților și stocarea într-un recipient, de unde este folosită când e nevoie. Principiul e simplu, dar detaliile decid dacă sistemul funcționează fără probleme sau se înfundă la prima ploaie.
Cum arată o zi obișnuită cu un sistem bine făcut
Să luăm o familie cu o grădină de legume în spatele casei. În august, când nu a plouat de trei săptămâni, nu mai are nevoie să tragă furtunul de la rețea: deschide robinetul butoiului de lângă burlan și umple stropitoarea. Apa a fost adunată în ploile anterioare, trecută printr-un filtru de frunze și lăsată să se limpezească. Plantele o preferă, iar factura de apă rămâne mai mică.
Să luăm acum alt scenariu: butoiul este montat, dar fără filtru, iar burlanul se rupe din cauza greutății. După prima furtună, apa se revarsă pe lângă fundație, în loc să fie dirijată. Diferența dintre cele două situații ține de planificare și de montaj, nu de dimensiunea investiției.
De ce depinde cât de curată este apa
Apa pluvială preia tot ce se află pe acoperiș: praf, polen, frunze, excremente de păsări, particule de la învelitoare. Prima ploaie după o perioadă uscată spală cel mai multă murdărie, de aceea se recomandă dispozitive de deviere a primei cantități, care lasă apa murdară să plece la canalizare și o captează doar pe cea mai limpede.
Materialul învelitorii contează. Țigla, tabla vopsită și panourile metalice sunt în general potrivite pentru udarea plantelor. Învelitorile noi sau tratamentele cu produse chimice pot elibera substanțe în primele luni, așa că verifică recomandările producătorului înainte de a folosi apa pentru legume. Acoperișurile vegetale sau cele cu mușchi colorează apa și o fac mai puțin potrivită.
Ce componente îți trebuie
- Jgheaburi și burlane în stare bună, cu pante corecte și prinderi solide. Dimensionarea și montajul sunt explicate în materialul despre jgheaburi și burlane, dimensionare și montaj.
- Filtru de frunze, montat în burlan sau la intrarea în rezervor.
- Rezervor sau butoi, închis, opac, cu capac, ca să nu crească alge și să nu intre țânțari.
- Preaplin, dirijat departe de fundație, spre o zonă care absoarbe apa.
- Robinet sau pompă, în funcție de cât de departe trebuie transportată apa.
Un rezervor mic, de câteva sute de litri, acoperă udarea unui răzor sau a ghivecelor. Pentru o grădină mare, volumele cresc și intră în discuție rezervoare îngropate, care cer o execuție atentă.
Situații din viața de zi cu zi și soluțiile lor
Un vecin se plânge că butoiul face țânțari. Răspunsul este simplu: lipsa capacului sau a plasei fine la intrare. Altcineva observă că apa miroase după o vară fierbinte; apa stătută se aerisește mai bine în rezervoare ferite de soare și se folosește la intervale regulate. O a treia situație: în iarnă, butoiul plin îngheață și crapă. Se golește înainte de sezonul rece, iar burlanul se readuce la scurgerea normală.
Alte probleme apar la case cu streașină mică, unde stropii de la ploaie murdăresc fațada. Colectarea bine făcută reduce și acest efect, pentru că apa este condusă controlat, nu lăsată să cadă liberă lângă perete.
Ce cantitate de apă poți colecta realist
Orientativ, suprafața acoperișului, înmulțită cu cantitatea de ploaie dintr-o zonă, arată ce volum ajunge teoretic în jgheaburi. În practică, o parte se pierde prin evaporare, prin scurgeri la început de ploaie și prin preaplin. Chiar și un acoperiș mediu poate aduna volume surprinzător de mari după o singură ploaie torențială, motiv pentru care rezervorul trebuie să aibă preaplin sigur.
Gândește-te la consum. Un răzor de legume, un gazon mic sau câteva ghivece nu cer cantități imense; dacă ai o piscină, o grădină mare sau un sistem de picurare, ai nevoie de mai mult. Mai bine pornești cu un sistem simplu, observi cum funcționează o vară întreagă și abia apoi îl extinzi.
Nu uita de iarnă: într-o zonă cu înghețuri, burlanul și rezervorul se golesc, iar apa se lasă să curgă liber la canalizare sau în grădină, departe de fundație.
Întreținerea sistemului de-a lungul anului
Un sistem de colectare se curăță de câteva ori pe an. Toamna, după căderea frunzelor, se golesc jgheaburile și se verifică filtrul. Primăvara, se spală rezervorul și se verifică etanșeitatea racordurilor. Vara, se urmărește nivelul apei și se controlează capacul, ca să nu se dezvolte alge. Aceste gesturi durează puțin și previn mirosurile, înfundările și surprizele neplăcute după o ploaie puternică.
Reguli de prudență
Apa colectată nu se folosește pentru consum și nu se leagă la instalația interioară de apă potabilă. Dacă vrei să o folosești în casă, de exemplu la toaletă, ai nevoie de proiect și de montaj realizat de un instalator, cu separare clară față de rețeaua de apă potabilă. Verifică la autoritatea locală dacă există cerințe pentru rezervoarele îngropate sau pentru racordurile la canalizare.
La o casă în construcție, cel mai simplu este să prevezi din timp locul rezervorului, pante corecte și racordurile necesare. Detalii despre soluțiile de scurgere a apei și despre alte componente ale acoperișului găsești în categoria acoperiș, iar planificarea întregii lucrări, pas cu pas, este tratată în ghidurile publicației ConstrucțiiPlus.
