Pentru coprocultură și examen parazitologic, recoltezi scaunul într-un recipient steril, din emisia proaspătă, fără urină și fără apă din toaletă. Apoi duci proba la laborator cât mai repede. Pe GhidulClinicii găsești explicații despre investigațiile medicale, iar aici vezi cum eviți greșelile de recoltare.
De ce contează modul de recoltare
Rezultatul depinde de calitatea probei. O probă contaminată sau veche poate da un rezultat greu de interpretat și te trimite să repeți analiza. Un recipient steril și câteva reguli simple te scutesc de acest lucru.
Pregătirea înainte de recoltare
Cere de la laborator sau de la farmacie un recipient steril cu lopățică. Spune medicului ce medicamente iei, mai ales dacă ai luat recent antibiotice, laxative sau uleiuri minerale, pentru că acestea pot influența rezultatul. Medicul sau laboratorul îți poate cere să aștepți o perioadă înainte de recoltare.
Pașii recoltării
- Urinează înainte, ca să nu se amestece urina cu scaunul.
- Pune în toaletă un recipient curat sau o folie, nu lăsa proba să atingă apa.
- Ia cu lopățica mici cantități din mai multe zone ale scaunului.
- Închide bine recipientul și scrie pe el numele și data.
- Păstrează proba la rece și du-o la laborator cât mai repede.
Dacă scaunul este lichid, ia o cantitate din porțiunile cu mucus sau cu aspect neobișnuit, conform indicațiilor laboratorului.
Greșeli frecvente
- folosirea unui borcan nesterilizat sau a unui recipient de casă;
- amestecul probei cu urină sau cu hârtie igienică;
- păstrarea probei la temperatura camerei mai multe ore;
- recoltarea unei cantități prea mari, care nu mai încape în recipient.
Câte probe ți se cer
La examenul parazitologic, unii medici cer mai multe probe, recoltate la zile diferite, pentru că paraziții nu se elimină constant. Urmează întocmai indicațiile primite și nu renunța la a doua probă dacă ți se cere.
Despre rezultate
Nu interpreta singur rezultatul. Medicul îl pune în legătură cu simptomele tale și decide dacă ai nevoie de tratament sau de analize în plus. Dacă vrei să știi cum se desfășoară și alte proceduri, vezi pagina despre intervențiile minore explicate pe înțeles.
Cum păstrezi și transporți proba
Dacă nu poți ajunge imediat la laborator, ține recipientul într-un loc rece, de exemplu în frigider, dar nu îl îngheța. Pune-l într-o pungă curată, ca să nu se atingă de alimente. Nu lăsa proba la căldură sau la soare, pentru că microorganismele se pot modifica și rezultatul devine nesigur.
Întreabă laboratorul în cât timp acceptă proba. Fiecare laborator are reguli proprii, iar ele contează mai mult decât orice regulă generală.
Recoltarea la copii
La copiii mici, recoltarea se face de obicei din scutec, cu o lopățică, din porțiunea care nu a atins urina. La un copil mai mare, explică-i calm ce urmează și lasă-l să folosească toaleta obișnuită, cu un recipient curat așezat dedesubt. Pe GhidulClinicii poți citi cum decurg și alte investigații, ca să știi ce să-i spui copilului.
Spală-ți mâinile după recoltare și nu atinge interiorul recipientului sau capacul. Dacă ai ghinion și proba se varsă, cere un recipient nou, în loc să încerci să recuperezi ce a rămas. Mai bine repeți recoltarea decât să trimiți o probă compromisă.
Pe scurt
Recipient steril, proba proaspătă, fără urină și o predare rapidă la laborator sunt regulile esențiale. Pentru alte pregătiri și explicații de acest fel poți reveni pe GhidulClinicii, care îți arată pe înțeles ce urmează la fiecare investigație.
