O casă bine izolată și etanșă are o problemă pe care casele vechi nu o aveau: aerul nu mai intră singur. Ferestrele cu garnituri duble, membranele de etanșare și termosistemul continuu au eliminat infiltrațiile necontrolate care, până acum, făceau schimbul de aer în locul nostru. Dacă nu se prevede nimic în loc, rezultatul este umiditate mare, condens în colțuri și un nivel de dioxid de carbon care se simte în calitatea somnului.
Ventilația mecanică cu recuperare de căldură rezolvă asta: introduce aer proaspăt filtrat, scoate aerul viciat și recuperează o bună parte din căldura pe care ai fi pierdut-o dacă deschideai geamul. Este o instalație, nu un aparat. Funcționează bine doar dacă tubulatura, dimensionarea și întreținerea sunt la înălțimea centralei.
Cum se recuperează, de fapt, căldura
În interiorul unității există două ventilatoare și un schimbător de căldură. Aerul cald și viciat, extras din bucătărie și din băi, trece prin schimbător și cedează căldura aerului proaspăt care intră din exterior. Cele două fluxuri circulă prin canale separate și nu se amestecă — asta e diferența esențială față de o simplă recirculare.
Schimbătoarele cu plăci în contracurent sunt cele mai răspândite în locuințe și au randamente ridicate. Cele rotative și cele entalpice transferă și o parte din umiditate, ceea ce ajută iarna, când aerul interior devine prea uscat, dar nu se potrivesc oriunde. Randamentul din catalog este măsurat în condiții de laborator, cu debite echilibrate și filtre curate; în exploatare, cu un filtru colmatat sau cu debitele nereglate, valoarea reală scade sensibil.
Atenție și la consumul ventilatoarelor. O centrală cu motoare eficiente și o tubulatură generoasă consumă puțin; aceeași centrală, forțată prin tuburi subdimensionate, trage curent continuu și devine zgomotoasă. Dacă ai deja un sistem de monitorizare a consumului pe circuite, pune ventilația pe un circuit separat: vei vedea imediat dacă instalația lucrează în regim normal sau se chinuie.
Dimensionare și traseu: partea care se greșește cel mai des
Debitul se stabilește plecând de la două lucruri: câte persoane locuiesc efectiv în casă și din ce încăperi trebuie extras aer. Schema de organizare este simplă și nu se negociază:
- Aer introdus în camerele curate: dormitoare, living, birou.
- Aer extras din încăperile umede sau cu miros: băi, bucătărie, cămară, uneori dressing.
- Transfer prin holuri, cu spațiu liber sub ușă sau cu grile de trecere, astfel încât aerul să străbată toată casa.
Hota de aragaz nu se leagă niciodată la tubulatura de ventilație: grăsimea distruge schimbătorul. Se folosește o hotă cu recirculare și filtru de carbon sau o evacuare separată, cu clapetă antiretur.
Traseul contează la fel de mult ca debitul. Tuburile prea mici cresc viteza aerului și, odată cu ea, zgomotul; coturile numeroase adaugă pierderi de sarcină. Un proiect corect prevede atenuatoare de zgomot pe magistrale, un plenum de distribuție și, obligatoriu, izolarea termică a tuburilor care trec prin spații neîncălzite — altfel apare condens pe exteriorul lor, iar picăturile ajung în tavan.
Ultimul pas al montajului este echilibrarea: reglarea fiecărei guri astfel încât debitele introduse și extrase să corespundă proiectului. Se face cu aparat de măsură, la punerea în funcțiune, și se consemnează în scris, valoare cu valoare. O instalație neechilibrată este o instalație pe jumătate.
Întreținerea, în ordinea în care o vei face
Aceasta este partea pe care mulți o descoperă abia după ce apar mirosurile sau zgomotul.
- Filtrele — la trei până la șase luni, în funcție de mediu; lângă un drum intens sau în sezonul de polen, mai des. Se verifică vizual, nu se așteaptă alarma. Filtrul fin merge pe intrarea de aer proaspăt, cel mai grosier pe extracție.
- Schimbătorul de căldură — se scoate anual, se curăță conform manualului (multe modele se spală cu apă călduță, altele nu suportă apa deloc) și se verifică garniturile.
- Condensul — tăvița și sifonul trebuie să dreneze liber. Un sifon uscat lasă mirosul să urce în casă; unul înfundat duce la apă în unitate.
- Gurile de introducere și extracție — se demontează, se spală și se remontează în aceeași poziție de reglaj. Marchează-le înainte să le scoți, altfel strici echilibrarea.
- Tubulatura — la câțiva ani, o inspecție și, dacă e nevoie, o igienizare făcută de o firmă specializată. Tuburile rigide, netede, se curăță mult mai ușor decât cele flexibile ondulate.
Costul anual al consumabilelor este mic în raport cu al instalației, dar este continuu. Cere de la început lista de filtre, cu dimensiunile și clasa lor, și verifică dacă se găsesc ușor pe piață — sunt modele la care filtrele se comandă exclusiv de la producător.
Când merită și când nu
Ventilația cu recuperare are sens într-o anvelopă etanșă. Într-o casă cu ferestre vechi și infiltrații pe la toate rosturile, aerul proaspăt intră oricum, iar recuperarea nu are ce recupera. De aceea ordinea logică este: mai întâi izolare și etanșare, verificate printr-un test de presurizare, apoi ventilația. În clădirile proiectate după principiile Passivhaus instalația face parte din concept de la prima schiță, nu este un adaos ulterior.
Vara, sistemul trebuie să aibă bypass — o clapetă care ocolește schimbătorul noaptea, ca să nu reîncălzească aerul răcoros adus din exterior. Fără bypass, în iulie instalația lucrează împotriva ta.
Un reglaj care schimbă mult percepția: pilotarea după calitatea aerului, nu după un program fix. Senzorii de dioxid de carbon și de umiditate pot comanda direct treapta de debit, astfel încât instalația să urce când sunt oaspeți în living și să coboare când casa e goală. Câștigi și în confort, și în consum, fără să atingi panoul de comandă.
Pentru cine are în casă persoane cu astm sau alergii severe, alegerea clasei de filtrare și a materialului tubulaturii merită discutată din timp cu medicul curant și cu proiectantul instalației — cerințele nu sunt aceleași ca la o locuință obișnuită. În rest, dacă sistemul e dimensionat cinstit, echilibrat la punerea în funcțiune și curățat la timp, e genul de instalație despre care uiți complet, ceea ce e probabil cel mai bun lucru care se poate spune despre ea.
