Betonul celular autoclavizat, numit pe șantier simplu BCA, este un material de zidărie făcut din nisip cuarțos, ciment, var și apă, în care o pulbere fină de aluminiu formează milioane de pori mici, iar întărirea se face cu abur sub presiune, într-un autoclav. Rezultă un bloc ușor, ușor de tăiat și cu o izolare termică mai bună decât a cărămizii pline sau a betonului obișnuit.
Ideea de bază e simplă: zidul susține clădirea și, în același timp, oprește o parte din pierderile de căldură. În practică, un perete exterior din BCA primește de cele mai multe ori și un strat de termoizolație sau cel puțin o tencuială adecvată. Merită să înțelegi de ce funcționează materialul, unde se oprește și ce greșeli de execuție îi strică avantajele.
Cum se fabrică și de ce este atât de ușor
Amestecul fluid se toarnă în forme mari. Pulberea de aluminiu reacționează cu varul și cu apa și degajă hidrogen, care umflă masa asemenea aluatului. După ce amestecul s-a ridicat și s-a întărit suficient, blocul mare se taie cu sârme în elemente de dimensiunea dorită, apoi intră în autoclav, unde stă câteva ore la aproximativ 180–190 °C și la presiune ridicată. În această etapă se formează un mineral stabil, numit tobermorit, care dă rezistența materialului.
Porii conțin aer, iar aerul este un bun izolator. De aceea densitatea uscată a blocurilor este, în funcție de clasă, între aproximativ 300 și 700 kg/m³, adică de câteva ori mai mică decât a betonului obișnuit, care trece de 2.000 kg/m³. Blocul se lucrează cu un fierăstrău de mână, se frezează pentru instalații și se zidește cu adeziv special în strat subțire, nu cu mortar clasic gros.
Ce clasă de densitate alegi pentru fiecare zid?
Regula practică: cu cât densitatea e mai mică, cu atât izolează mai bine, dar rezistă mai puțin la compresiune. Producătorii declară și rezistența, și conductivitatea termică, iar valorile trebuie citite din fișa tehnică a blocului ales, nu din ce se spune pe șantier.
| Densitate orientativă | Utilizare tipică | Observație |
|---|---|---|
| 300–400 kg/m³ | pereți exteriori la case mici, zidărie izolatoare | izolare mai bună, rezistență mai mică |
| 500–600 kg/m³ | pereți portanți la clădiri joase | echilibru între rezistență și izolare |
| 600–700 kg/m³ | pereți portanți încărcați, compartimentări grele | izolare termică mai slabă |
Pentru pereții despărțitori interiori se folosesc blocuri subțiri, de 7,5–15 cm, care se montează repede și dau suprafețe plane, bune pentru tencuieli subțiri.
Unde dă rezultate bune și unde nu
BCA se potrivește la case cu structură de zidărie confinată, la extinderi, la mansardări și la etaje ridicate peste o structură existentă, unde greutatea mică ușurează fundațiile și elementele de sub ele. Precizia dimensională a blocurilor permite rosturi foarte subțiri, deci mai puține punți termice prin mortar.
Limitele apar în alte locuri. Materialul absoarbe apă, iar un bloc umed izolează mult mai prost și poate suferi la îngheț-dezgheț. Soclul trebuie protejat cu hidroizolație, iar primul rând se așază pe un strat orizontal etanș. Fixările grele, de tipul rafturilor sau al corpurilor de bucătărie suspendate, cer ancore potrivite pentru materiale celulare, nu dibluri obișnuite. Pentru sisteme de etanșare a soclului sau a băilor poți citi și despre hidroizolațiile lichide aplicate prin pensulare, o soluție folosită des la zidurile din materiale poroase.
Cum zidești corect un perete din BCA?
Montajul decide dacă pereții rămân drepți și fără fisuri. Respectă ordinea de mai jos.
- Primul rând se așază pe mortar obișnuit, la nivel, pe o hidroizolație orizontală. Orice abatere de aici se vede în tot zidul.
- Adezivul se aplică cu o gărjniță dințată, în strat de 2–3 mm, pe fața de așezare și pe cea laterală dacă blocul nu are mufe.
- Rândurile se leagă în așa fel încât rosturile verticale să fie decalate cu cel puțin un sfert din lungimea blocului.
- În rosturile orizontale se pun armături la anumite rânduri, conform proiectului, iar buiandrugii se execută din elemente prefabricate sau din blocuri armate speciale.
- Șliturile pentru conducte se fac numai cu freză, nu cu dalta, și nu se execută prin pereții portanți fără acordul proiectantului.
Tencuiala se alege compatibilă cu materialul, adică permeabilă la vapori și cu rezistență mecanică apropiată de cea a blocului. Pe un perete celular, un strat rigid de ciment gros poate crăpa, pentru că se contractă diferit față de zid.
BCA față de cărămidă și față de beton
- Față de cărămida cu goluri: BCA se montează mai repede și e mai ușor de debitat, dar cărămida acceptă mai bine fixările grele.
- Față de betonul obișnuit: BCA este mult mai ușor și izolează de câteva ori mai bine, dar nu se potrivește la elemente puternic încărcate.
- Față de panourile prefabricate: BCA poate fi livrat și în panouri mari, armate, care grăbesc lucrarea, însă fiecare panou cere macara și proiectare de detaliu.
La o casă care ține de standardele energetice, merită corelat zidul cu cerințele din standardul nZEB pentru locuințe, pentru că singur, un zid de BCA de grosime obișnuită nu ajunge la performanțele cerute fără izolație suplimentară și ferestre bune.
Întrebări frecvente
Se poate lăsa BCA neprotejat la exterior?
Nu. Materialul trebuie acoperit cât mai repede cu tencuială sau cu un finisaj exterior, iar în timpul șantierului zidul se acoperă la ploaie, pentru ca blocurile să nu se încarce cu apă.
Cât de gros trebuie să fie zidul?
Depinde de clasa de densitate, de încărcări și de stratul de izolație adăugat. La clădiri joase, pereții exteriori au adesea 30–40 cm, dar grosimea se stabilește de proiectant.
Este potrivit pentru subsol?
Doar cu protecții speciale. Sub nivelul terenului, apa și presiunea pământului cer materiale mai dense și hidroizolație continuă, de aceea nu se recomandă BCA direct în contact cu pământul umed.
