Pe piața rezidențială din România, sigla LEED sau BREEAM apare tot mai des în materialele de prezentare ale unor ansambluri noi, de obicei ca argument de vânzare, fără prea multe explicații despre ce anume înseamnă în spatele logo-ului. Ambele sunt sisteme internaționale de evaluare a sustenabilității unei clădiri, dar diferă în structură, cost și proces, iar pentru cineva care ia în calcul certificarea unei case sau a unui ansamblu rezidențial, merită înțeleasă diferența înainte de a decide.
Ce sunt, de fapt, aceste certificări și cine le acordă
LEED (Leadership in Energy and Environmental Design) e dezvoltat de U.S. Green Building Council, o organizație americană, și e sistemul cel mai răspândit la nivel global. BREEAM (Building Research Establishment Environmental Assessment Method), mai vechi decât LEED, e de origine britanică și rămâne dominant în Europa, inclusiv în proiecte din România. Ambele funcționează pe un principiu similar: un evaluator independent, acreditat de organizația respectivă, verifică proiectul pe baza unui set de criterii — eficiență energetică, consum de apă, materiale folosite, calitatea aerului interior, amplasament — și acordă puncte pentru fiecare criteriu îndeplinit. Punctajul total determină nivelul certificării, de la simplu „certificat” până la niveluri superioare precum „Platinum” la LEED sau „Outstanding” la BREEAM.
Diferențele principale dintre cele două sisteme
Deși obiectivul e similar, metodologia diferă suficient de mult încât alegerea unuia sau altuia depinde adesea de piața țintă și de tipul proiectului. LEED pune accent relativ mai mare pe eficiența energetică și pe amplasament — apropierea de transport public, densitatea zonei, accesul la servicii — în timp ce BREEAM alocă o pondere mai echilibrată între mai multe categorii, inclusiv managementul proiectului de construcție în sine, nu doar rezultatul final. Pentru proprietarii individuali, diferența practică cea mai vizibilă e disponibilitatea evaluatorilor: în Europa, inclusiv în România, găsești mai ușor consultanți acreditați BREEAM, în timp ce pentru LEED procesul implică adesea colaborare cu consultanți care lucrează și cu documentație în limba engleză, adaptată standardelor americane.
Ce presupune procesul de certificare pentru o casă
Certificarea nu e un simplu audit la finalul construcției, ci un proces care ar trebui început încă din faza de proiectare, pentru că multe dintre criteriile evaluate — orientarea clădirii, alegerea materialelor, sistemele de instalații — se decid înainte de turnarea fundației. Un consultant acreditat colaborează cu arhitectul și inginerii pentru a documenta fiecare decizie relevantă pentru punctaj: tipul de izolație folosit, de exemplu, contează direct în capitolul de eficiență energetică, motiv pentru care proiectele care merg pe soluții precum izolația din fibră de lemn, cu o amprentă de carbon mai redusă la producție, obțin puncte suplimentare față de soluțiile convenționale. La finalul construcției, evaluatorul verifică documentația și, în multe cazuri, face și o inspecție fizică, pentru a confirma că lucrările executate corespund cu ce a fost documentat pe parcurs.
Un element care surprinde adesea proprietarii aflați la primul contact cu aceste sisteme e faptul că certificarea nu se termină odată cu recepția clădirii. Atât LEED, cât și BREEAM au variante dedicate pentru clădiri existente, care necesită reevaluări periodice pentru menținerea statutului, exact pentru că performanța reală a unei case — consumul de energie, calitatea aerului interior — poate să difere semnificativ de ipotezele făcute în faza de proiectare, în funcție de cum e folosită efectiv locuința de-a lungul anilor.
Cât costă și cui i se adresează cu adevărat
Costurile se împart în trei categorii: taxa de înregistrare a proiectului la organizația respectivă, onorariul consultantului acreditat care gestionează procesul și costurile suplimentare de construcție generate de cerințele certificării — materiale mai scumpe, sisteme mai eficiente, teste suplimentare. Pentru o casă individuală, taxele administrative pot porni de la câteva mii de euro, dar costul real vine din diferența de execuție, care poate adăuga între 3 și 8% la bugetul total al construcției, în funcție de nivelul de certificare vizat. Din acest motiv, certificarea LEED sau BREEAM rămâne, pentru moment, mai relevantă pentru dezvoltatori de ansambluri rezidențiale mari, care o folosesc ca argument comercial și pot distribui costul pe mai multe unități, decât pentru un proprietar care își construiește o singură casă. Totuși, principiile de proiectare din spatele acestor certificări — cele care se leagă direct de reducerea amprentei de carbon a unei construcții noi — pot fi aplicate parțial, fără certificare formală, de oricine vrea o casă mai eficientă, doar prin alegerile de proiectare și materiale.
Certificarea în sine e utilă mai ales acolo unde recunoașterea oficială contează — vânzare, închiriere, finanțare verde — dar o casă bine proiectată, chiar necertificată, poate atinge multe dintre aceleași standarde de performanță, dacă principiile din spatele acestor sisteme sunt urmate cu atenție din faza de proiect.
