Prima paginăConstrucții sustenabile
A1 Construcții sustenabile
Radonul din locuință: cum se măsoară și ce soluții de protecție există
Cum ajunge radonul în casă, cum se face o măsurătoare corectă cu detectori pasivi și ce soluții de etanșare, depresurizare a solului și ventilare funcționează.

Cuprins
Radonul este un gaz radioactiv natural, incolor și inodor, rezultat din dezintegrarea uraniului prezent în scoarța terestră. Nu se simte, nu se vede și nu produce niciun simptom imediat. Problema apare pe termen lung: inhalat constant, în concentrații ridicate, este recunoscut internațional drept factor de risc pentru cancerul pulmonar, al doilea ca importanță după fumat. Vestea bună este că se măsoară simplu și se rezolvă cu soluții constructive cunoscute.
De unde intră radonul într-o casă
Gazul migrează din sol prin porii pământului și pătrunde în clădire prin orice discontinuitate aflată în contact cu terenul: rosturi între placă și pereți, fisuri în radier, treceri de conducte neetanșate, puțuri de canalizare, pardoseli pe pământ, pereți de subsol din zidărie. Diferența de presiune contribuie decisiv — o casă încălzită funcționează ca un coș, aspirând aer din sol prin partea de jos.
De aceea concentrațiile sunt aproape întotdeauna cele mai mari la subsol și la parter și scad la etajele superioare. De aceea, tot, valorile cresc iarna, când casa e închisă și diferența de temperatură între interior și exterior e maximă.
Nivelul depinde puternic de geologia locală. Zonele cu roci granitice, cu depozite bogate în uraniu sau cu permeabilitate mare a solului au valori mai mari. Nu poți însă deduce situația casei tale din harta zonei: două case vecine pot avea valori foarte diferite, în funcție de tipul fundației și de etanșeitatea contactului cu solul. Singurul răspuns valabil vine din măsurare.
Cum se măsoară corect
Măsurarea de referință se face cu detectori pasivi, cutii mici cu film sensibil (de tip CR-39), care se lasă în casă o perioadă lungă și se trimit apoi la un laborator pentru citire. Regulile practice:
- Durata: minimum două luni, ideal între trei luni și un an. Măsurătorile scurte, de câteva zile, dau valori care pot fi de câteva ori mai mari sau mai mici decât media reală.
- Sezonul: perioada rece este cea relevantă, pentru că atunci concentrațiile sunt maxime.
- Amplasarea: în camerele efectiv locuite de la nivelul cel mai de jos — dormitor și living — la înălțimea zonei de respirație, departe de ferestre, uși, surse de căldură și curenți.
- Numărul: cel puțin doi detectori într-o locuință obișnuită, plus unul în subsol dacă acesta este folosit.
- Comportamentul obișnuit: nu schimba modul în care aerisești în perioada testului, altfel măsori altceva decât realitatea.
Rezultatul se exprimă în becquereli pe metru cub de aer. Nivelul de referință folosit pentru locuințe în Uniunea Europeană și preluat în legislația națională este de 300 Bq/m³ ca medie anuală, dar forma exact în vigoare și lista laboratoarelor notificate se verifică la Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare. Aparatele electronice de monitorizare continuă sunt utile pentru urmărirea în timp și pentru verificarea eficienței unei intervenții, dar pentru evaluarea oficială rămân de referință detectorii pasivi citiți în laborator.
Ce faci dacă valoarea este ridicată
Primul pas nu este panica, ci confirmarea: repetă măsurarea, cu detectori de la un laborator acreditat, pe o perioadă lungă. Al doilea pas este identificarea căilor de intrare, ceea ce presupune o inspecție atentă a contactului cu solul.
Măsurile se aplică în ordinea costului și a eficienței:
- Ventilarea suplimentară a spațiului afectat. Este cea mai rapidă măsură, dar are efect limitat și consumă energie iarna. Funcționează ca soluție temporară.
- Etanșarea căilor de intrare: chituirea fisurilor din placă, etanșarea trecerilor de conducte cu materiale elastice, montarea de sifoane cu gardă de apă funcțională la scurgerile din subsol, închiderea rosturilor perimetrale. Singură, etanșarea rareori rezolvă complet problema, dar crește mult eficiența măsurii următoare.
- Depresurizarea solului de sub clădire — soluția cu cea mai bună rată de succes. Se execută un puț sub placă, din care un ventilator aspiră continuu aerul din sol și îl evacuează pe deasupra acoperișului. Se creează astfel o presiune mai mică sub casă decât în interior, iar gazul nu mai migrează spre încăperi. Consumul ventilatorului este mic, dar sistemul trebuie să funcționeze permanent.
- Ventilarea subsolului sau a spațiului de sub pardoseală, acolo unde există un spațiu tehnic accesibil.
Un sistem de ventilație mecanică cu recuperare de căldură, bine echilibrat, ajută prin diluție și prin controlul presiunii interioare, dar nu înlocuiește depresurizarea solului atunci când sursa este puternică. Detaliile despre logica ventilării controlate apar în articolul despre standardul Passivhaus, unde etanșeitatea ridicată face ventilația obligatorie, nu opțională.
Soluții la construcțiile noi și verificarea rezultatului
La o casă nouă, protecția costă foarte puțin dacă se prevede din proiect. Se montează o membrană continuă sub radier, cu suprapuneri sudate și racorduri etanșe la treceri, și se pozează un tub perforat în stratul de pietriș de sub placă, scos într-un coloană verticală până deasupra acoperișului. Dacă măsurătoarea de după mutare arată valori mici, coloana rămâne pasivă. Dacă nu, se adaugă un ventilator și sistemul devine activ, fără spargeri.
Situația cere atenție specială la casele cu subsol locuit și la cele construite pe terenuri în pantă, unde o parte din pereți sunt îngropați pe toată înălțimea; problemele de contact cu solul din astfel de amplasamente sunt descrise în articolul despre casele pe teren în pantă.
După orice intervenție, măsoară din nou, pe termen lung, ca să confirmi rezultatul. Pentru urmărire continuă, unele dispozitive de monitorizare a aerului interior includ și senzor de radon, alături de parametrii discutați în materialul despre senzorii de calitate a aerului interior. Dacă valorile rămân ridicate după măsurile aplicate, discută cu un laborator acreditat sau cu un specialist în protecție radiologică, iar pentru evaluarea riscului personal — mai ales dacă în locuință sunt fumători sau copii — adresează-te medicului de familie sau unui pneumolog.
Din arhivă
- Case inteligenteBoilere și centrale termice smart: ce control oferă aplicațiile de monitorizare→
- Materiale inovatoarePanourile compozite din fibră de carbon: unde se folosesc dincolo de aplicațiile industriale→
- Arhitectură modernăFerestre de la podea la tavan: ce trebuie să știi despre izolare și eficiență energetică→
- Management de proiecteContracte cu antreprenorii: clauze esențiale care te protejează ca beneficiar→
- Construcții sustenabilePompele de căldură geotermale: cost, eficiență și când se amortizează investiția→



