Sari la conținut
Perete de beton de cânepă cu șiv și var aplicat între montanții de lemn
Materiale inovatoare

Betonul de cânepă: cum se execută și unde are sens

Betonul de cânepă, numit și hempcrete, este un amestec de șiv de cânepă (partea lemnoasă a tulpinii, tocată mărunt), un liant pe bază de var și apă, care se toarnă sau se pisează în jurul unui schelet portant și devine un strat izolator, respirabil și ușor. Nu este un beton în sensul clasic și nu poartă încărcările clădirii, ci doar umple și protejează structura.

Numele induce în eroare mulți constructori începători: cuvântul „beton” sugerează rezistență, dar aici contează alte calități, adică izolarea, buna comportare la umiditate și amprenta redusă de carbon a materiei prime vegetale. Să vedem pe larg cum funcționează.

Din ce este făcut și cum se comportă

Șivul are o structură internă plină de goluri, deci reține aer. Varul hidratat sau hidraulic leagă particulele între ele fără să le sigileze complet, așa că rezultă un material poros, cu densitate de aproximativ 300–450 kg/m³ și conductivitate termică de ordinul a 0,06–0,12 W/mK, în funcție de rețetă și de umiditate. Aceste valori sunt orientative și diferă de la producător la producător, de aceea cere întotdeauna fișa lotului.

În plus față de izolare, stratul de cânepă și var preia vapori de apă din aer și îi eliberează înapoi când aerul se uscă. Acest efect tampon calmează oscilațiile de umiditate din cameră. Un efect asemănător, dar cu argilă, este descris și în materialul despre tencuielile pe bază de var și argilă.

Cum se pune în operă?

Metoda cea mai răspândită este turnarea în cofraje temporare, de o parte și de alta a scheletului din lemn. Etapele sunt următoarele:

  1. Scheletul portant (de obicei din lemn) se execută și se contravântuiește complet, pentru că betonul de cânepă nu leagă structura.
  2. Se montează cofrajul glisant, de regulă din panouri de lemn care se mută pe măsură ce zidul crește.
  3. Amestecul se prepară într-un malaxor și se pune în straturi de 15–20 cm, bătute ușor, nu comprimate puternic, ca să nu se piardă porozitatea.
  4. Cofrajul se scoate după câteva ore sau a doua zi, iar peretele se lasă să se usuce lent, de multe ori mai multe săptămâni, în funcție de grosime și de vreme.
  5. În final se aplică un strat de finisaj mineral, la fel de permeabil: tencuială de var sau, la exterior, o tencuială de var cu protecție la ploaie.

Se pot folosi și blocuri prefabricate din același amestec, care se zidesc cu mortar de var. Acestea scurtează lucrul pe șantier și evită așteptarea uscării, dar sunt mai greu de procurat.

Ce limite are materialul?

Cea mai importantă este rezistența mecanică mică. Peretele nu preia încărcări verticale, nu primește fixări grele fără suporți prinși în schelet și nu se potrivește în contact direct cu apa sau cu pământul. Soclul trebuie ridicat peste nivelul terenului și protejat, iar streașina se face generoasă.

A doua limită ține de timp. Uscarea durează și, dacă mediul e prea umed, prinderea varului întârzie. A treia ține de forța de muncă: executanții cu experiență sunt puțini, iar greșelile de dozare se plătesc ulterior prin pereți umezi sau prin tasări.

Un alt aspect este disponibilitatea materiei prime. Cânepa industrială se cultivă sub reguli stricte, iar sursele de șiv procesat pentru construcții sunt mai rare decât cele pentru vată minerală sau polistiren. Pentru o privire mai largă asupra izolațiilor vegetale, vezi și comparația dintre cânepă, lemn și celuloză.

Betonul de cânepă față de alte soluții de izolare

Criteriu Beton de cânepă Vată minerală Polistiren
Permeabilitate la vapori mare mare mică
Timp de execuție lung (uscare) scurt scurt
Origine vegetală, locală dacă există lanuri minerală petrochimică
Rezistență mecanică mică mică medie

Rezultă că betonul de cânepă nu bate vata sau polistirenul la viteză și la preț, dar câștigă la capacitatea de a regla umezeala și la impactul asupra mediului, atunci când proprietarul își dorește asta.

Când are sens să-l alegi?

Merită luat în calcul la o casă cu schelet de lemn, unde proprietarul preferă materiale naturale și nu se grăbește. Se potrivește și la reabilitarea unor clădiri vechi din piatră sau cărămidă, în care pereții trebuie să respire, nu să fie sigilați cu materiale impermeabile. Pentru un șantier cu termen strâns sau cu buget fix, o soluție industrializată este mai sigură.

Întrebări frecvente

Pot mucegăi bucățile de cânepă din perete?

Dacă peretele se usucă bine și rămâne protejat de apă, mucegaiul nu apare, pentru că varul are un mediu alcalin neprielnic. Riscul crește când materialul rămâne umed luni la rând.

Cât de gros trebuie să fie peretele?

La locuințe, straturile de beton de cânepă au adesea între 30 și 40 cm, pentru a atinge o izolare comparabilă cu a pereților izolați clasic. Grosimea exactă se stabilește prin calcul termic, nu după regula degetului.

Este inflamabil?

Șivul este acoperit și mineralizat de var, ceea ce îi dă un comportament la foc mai bun decât al paielor sau al fibrelor neprotejate. Clasa exactă depinde de rețetă și se verifică în fișa de testare.

Se poate tencui cu ciment?

Nu se recomandă. Cimentul este impermeabil la vapori și rigid, deci blochează uscarea peretelui și poate crăpa. Se folosesc tencuieli de var.